Când mama vitregă cade răpusă de băutură, Mihaela pregăteşte ciorba şi frământă aluatul pentru tatăl ei şi pentru cei patru fraţi. Câteodată, la masă rămân şi mai puţini, căci băiatul pistruiat cu ochii verzi, de numai zece ani, şi cel de 15 pleacă de acasă, sătui de certuri şi de bătaie. Ion, tatăl care iubeşte şi el alcoolul uneori, crede că băieţii lui au nevoie de un control la cap, că sunt cam „dilimache“ de tot pleacă aşa, fără să-l asculte.
Un gard mic, spoit în alb, cu uluci şubrede, care se reazemă una de alta, cocoşate de ani şi roase de ploi, ascunde casa familiei Oţel din Breasta. În grădină, doi dintre copiii familiei lucrează tăcuţi o bucată de pământ. „Săparăm nişte gropi să punem roşii“, spune Marius, legănându-se pe un picior şi privind în jos. Are ochii verzi, nasul cârn şi faţa pistruiată. Trage de un şiret roşu de la pantaloni şi se uită când la sora sa, Mihaela, când în uliţă. Sunt şapte fraţi în total. Copilăria lor pare mai degrabă un coşmar decât o poveste. Când erau mici, mama lor naturală, Elena, s-a sinucis, aruncându-se în apa Oltului. Vecinii din sat o vorbesc de bine, zicând că era femeie muncitoare şi că s-a prăpădit din cauza bărbatului.
La puţină vreme după aceea, Ion, capul familiei, a adus-o acasă pe Constanţa Muscalu, care, la rândul ei, avea alţi trei copii. Împreună au mai făcut doi, dar numai unul a supravieţuit. Acum sunt şapte. „Nu stau toţi aici. Doar ai mei, făcuţi cu prima muiere, fata cu a din urmă şi încă una din căsnicia ei. Cinci, în total. Ăilalţi stau la socru-său, la Obedini“, enumeră Ion. În timp, alegerea omului s-a dovedit a fi un calvar pentru cei mici, până când, cu un an în urmă, au ajuns în atenţia Serviciului de asistenţă socială din cadrul primăriei.
Copiii, martorii dezmăţului
La poarta casei, Ion începe să-şi spună necazurile cu patimă, strigând în faţa şefului de post, Aurel Munteanu, că el dă copiii la stat, că aşa nu se mai poate. Nevasta-i de-a doua e dusă prin sat, nimeni nu ştie pe unde. „Am plecat aseară, că am intrat de serviciu. Şi de dimineaţă îmi spusără c-o văzură pe muiere în curu’ gol la ogeac la Roşca. Iei tu banii alalteieri, alocaţia copiilor, şi-i dai pe beutură! Păi nu mai suport! Acum câteva zile m-am dus să iau o iapă din islaz şi ea era moartă de beată, iar. Şi cică s-a mai ţinut cu unu’ acu’ o săptămână, un boşorog de-aci. Păi eu muncesc ca prostu’?“. Copiii se strâng ciorchine unul lângă altul. În timp ce Ion povesteşte cu năduf câte-i face aleasa, Mihaela, fetiţa cu pistrui, ca şi fratele ei mai mic, îşi ţine mereu capul în jos, ascunzându-şi privirea. Doar cei mici se mai joacă fără să poarte încă grija celor mari. „Şi mai bate şi copiii. Pe fată a lovit-o că a găsit-o cu altu’. A trimis-o dupe bere şi, când s-a întors copilul, i-a găsit aşa. Să mă iertaţi, da’ ştiţi ce făceau. De-aia s-a spânzurat şi bărba-su, primu’, ea l-a băgat în pământ“. Sprijinită de stâlpul porţii, mai mult în umbra lui, Mihaela continuă să stea cu ochii în pământ. „Fie-mea face ciorbă pe tuci şi câte 11 pâini şi ea doarme moartă de beată. Dimineaţa, la nouă o scol din pat. Noi spălăm, noi gătim. Ea bea nonstop, până face pe ea în pat“. În fiecare lună, alocaţia celor mici ia drumul cârciumilor din sat. Vecinii spun că încearcă s-o mai ajute, de dragul copiilor, şi o cheamă la muncă, fiindcă nu-i bolnavă, e numai bună de lucru, dar femeia refuză, că-i mai lesne cu ajutorul de la stat.
Bătuţi şi goniţi
Ca să scape de haosul din familie, de certurile şi beţiile adulţilor, Marius pleacă uneori fără ştirea celor de-acasă. Nu prea ştie ce-i o ciocolată şi nici o vorbă bună. Uneori, vecinilor li se face milă, îl spală, îl hrănesc şi-l îmbracă. Câteodată, îl lasă chiar să doarmă la ei în casă. „Ăsta a plecat acum o săptămână şi l-am găsit abia luni pe la Nicu Zidaru’. Ăl mare la fel face. Pleacă şi nu spune. Ba m-a şi-njurat acum o săptămână“, se plânge Ion. „Dacă nu m-ascultă, cu mâna mea îi dau la stat. O să-i duc să le fac un control la cap, că sunt dilimache, nu mă mai înţeleg cu ei“. Bărbatul îşi flutură mâinile în dreptul ţestei, apoi îşi aminteşte iar de nevastă şi îşi retrage vorbele: „N-o mai suport. Să nu mai vină. Gata! Opresc copiii mei şi pe ăla făcut cu ea şi să se ducă unde-o vrea“, adaugă nervos. Vecinii au însă altă poveste. Unii spun că, atunci când cei doi se îmbată, se pun cu bătaia pe cei mici şi-i gonesc din curte. Atunci când băutura îşi face de cap şi le tulbură judecata, îi lasă pe copii fără mâncare cu orele şi nu le pasă pe unde umblă. Oamenii din comună o dată povestesc că Marius a fost lovit cu ciocanul. Nici reclamaţiile la poliţie nu pot rezolva mare lucru.
Cu traume psihologice
În sat, toţi ştiu de Oţel. Unii spun că beau amândoi, cot la cot, şi care se-mbată primul, ăla mănâncă bătaie. Serviciul social din cadrul primăriei are dosarul lor de un an. „Am încercat până acum şi cu psihologi, şi cu psihoterapeuţi. Cred că mergem săptămânal la ei. Am fost şi la serviciu, la Ion, dar şefii lui spun că acolo e cuminte, nu bea. Acasă e problema. Se bat între ei, apoi bat copiii. Băutura le pune capac“, declară Cristi Chirigiu, referent la Protecţia Socială. O vreme, copiii au stat la o mătuşă, dar tatăl se opune înstrăinării lor de fiecare dată. „Nu putem face mare lucru, căci procedura cere să fie epuizate toate metodele de integrare. Abia apoi putem apela la familia lărgită, adică la rude. Oricum, dacă se continuă în ritmul ăsta, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj ar putea să le ridice copiii şi să-i trimită în plasament, unde ştiţi cum e…“, încheie angajatul Primăriei Breasta. Deşi copilăria lor s-a încheiat înainte de a începe, cei mici nici nu se gândesc să plece definitiv de-acasă. „Noi vrem să rămânem cu tata. Numai noi…“, spun pistruiaţii familiei. Vorbind despre efectele educaţiei, medicul psiholog Marian Iovănel precizează: „Mediul în care creşte un copil este foarte important în formarea şi dezvoltarea personalităţii lui. Este normal ca, atunci când nu sunt asigurate condiţii armonioase, copiii să trăiască traume psihologice, sub diferite forme. La modul general, din experienţa de până acum, există şanse ca aceşti copii să dezvolte probleme de comportament, de adaptare, de integrare“.
